Sunt Clara.
Și sunt femeia care a obosit să iubească și pentru el.
Nu știu exact în ce zi am încetat să mai fiu eu.
Știu doar că s-a întâmplat treptat. Cu fiecare dimineață în care am calculat cum să-i duc cafeaua ca să nu înceapă ziua cu reproșuri.
Cu fiecare duș prelungit în care nu mai era nevoie să fiu atentă la ton, la expresia feței mele, la ce îl întreb. Cu fiecare moment în care am tăcut pentru că am ales pacea în locul adevărului.
Lumea din afară vedea cuplul perfect.
În timp ce eu simțeam că singurul loc din casă în care nu îmi era frică era baia.
Am iubit un bărbat cu tot ce aveam. Și, iubindu-l, am uitat să mă mai iubesc pe mine.
Până în dimineața în care am înțeles că a venit vremea să plec.
În curând, voi lansa cartea manifest pentru toate femeile prea bune, care au iubit prea mult și au primit prea puțin.
Primele 1000 de cititoare care se înscrie pe listă vor beneficia de:
- Preț special de lansare pentru carte în ziua lansării Reducere
- Autograf pe exemplarul tău Semnat de mine
- Mesaj personalizat în carte, scris pentru tine Dedicație inclusă
Singurătatea în doi este cea mai grea formă de singurătate.
O poveste despre singurătatea din doi și drumul înapoi spre tine
Clara are 38 de ani, o carieră de succes și o viață care, din afară, arată perfect.
În interior, este singură. În felul acela greu de explicat în care ești singură lângă un om care nu te mai vede. Care nu te mai aude. Care a transformat iubirea într-un examen pe care îl poți pica oricând. În ochii lumii, Andrei și Clara sunt cuplul perfect. Nimeni nu vede femeia care plânge în living după ce el adoarme. Nimeni nu vede diminețile în care o lacrimă îi alunecă pe obraz înainte să apuce să bea prima înghițitură de cafea.
A iubit un bărbat cu tot ce avea. A tăcut când ar fi trebuit să vorbească. A rămas când ar fi trebuit să plece. Și, în timp, a devenit o amintire a femeii ce a fost cândva. A vorbit mai puțin. A cerut mai puțin. A explicat mai mult, de parcă existența ei ar fi avut nevoie în permanență de justificare.
Până în dimineața în care a înțeles că a obosit să ceară ce ar fi trebuit să primească ca un fapt firesc al iubirii.
Ceea ce urmează nu este o poveste despre cum a fost rănită. Este o călătorie despre cum și-a pus în bagaje ce a mai rămas din ea, a închis ușa și a început, cu pași mici și nesiguri, drumul înapoi spre ea. Spre femeia care exista înainte să învețe să fie bună. Spre vocea pe care a uitat-o. Spre liniștea pe care nu credea că o mai poate avea.
Pe acest drum o întâlnește pe Zora, pe Diana, pe mama ei — femei care, fiecare în felul ei, îi arată că desprinderea nu este un eșec. Este începutul.
Gata cu femeia bună este povestea femeii care a ales, în sfârșit, să fie suficientă pentru ea înainte de a fi perfectă pentru altcineva.
Iubirea adevărată ar trebui să fie locul în care te întorci când îți este greu, nu locul de unde fugi când nu mai poți.
Sunt Bogdan Marcu
Cărțile mele au fost vândute în peste un milion de exemplare, scriind despre ce simți, dar nu spui.
Poate le-ai citit. Poate una dintre ele a ajuns pe noptiera ta într-un moment în care aveai nevoie de ea.
De data aceasta am scris despre femeia care a iubit prea mult și s-a pierdut prea tare. Pentru că unele povești trebuie spuse până la capăt.
Iubirea nu ține loc de umbrelă care te protejează de mizeriile pe care celălalt le aruncă..
