În volumul doi, ne întâlnim cu două perspective – cea a lui Marco și cea a Evei. Se pare că amândoi tind să caute ceva în propriul trecut, ceva care să le dea puterea de a înainta către viitor – Eva este într-o continuă căutare a unui echilibru în dragoste, în timp ce Marco este în căutarea răspunsurilor legate de trauma copilăriei. Eva regăsește o iubire demult uitată. Marco își regăsește tatăl care l-a abandonat. Eva constată că timpul iubirilor rescrise a trecut. Marco încă speră că o va recuceri cândva.
Oare vor putea cei doi să rescrie povestea?
Oare dragostea poate fi de ajuns?
