Sunt oameni pentru care lupţi să-i ţii aproape, dar care îţi aduc mai mult rău rămânând lângă tine. Sunt oameni despre care crezi că lipsa lor îţi provoacă haos în viaţă, dar pe care îi laşi ca prin prezenţa lor să-ţi ofere haosul de care îţi este atât de teamă.
Îţi e teamă să pierzi bărbatul sau femeia cu care împarţi o viaţă?
Dacă aţi ajuns să împărţiţi doar patul, nu şi momentul, doar dorinţele, nu şi realizarea lor, doar zâmbetele, nu şi fericirea, doar cafeaua de dimineaţă, nu şi sărutul de bună dimineaţa, ar fi bine să te gândeşti ce este mai bine pentru tine. Dacă aţi ajuns să împărţiţi doar cele două camere ale apartamentului, nu şi visele, visurile, speranţele ce se nasc acolo, dacă împărţiti doar momentele bune, nu şi pe cele rele, mai bine să te doară c-a plecat, decât să te doară că a rămas.
O iubire pentru care mai mult lupţi să o păstrezi vie, atât de mult încât nu mai apuci să te bucuri de timpul petrecut împreună, nu este nimic altceva decât o greutate ce apasă pe umerii sufletului tău. Există viaţă, există iubire, există fericire, există speranţă după cel care până de curând îţi era lumina ochilor şi care tocmai a închis uşa în urma lui. Dar să ştii că toate acestea nu vor exista dacă vei păstra lângă tine un om care-ţi fură ani din viaţă în loc să-ţi dea momente de neuitat.
Există momente în care trebuie să lupţi cu toată fiinţa ta, dar există şi momente în care trebuie să te laşi învins chiar dacă înfrângerea este mereu dureroasă şi demoralizatoare. Pentru unii oameni trebuie să lupţi când şi atât cât e cazul căci dacă vei duce o luptă continuă, te vei trezi într-o zi că-ţi lipseşti ţie.
