Gata cu femeia bună
Cartea pe care orice femeie merită să o citească.
O carte despre iubire, tăcere, rușinea de a cere mai mult și momentul în care o femeie nu mai acceptă să fie aleasă doar pe jumătate.
Cartea asta este pentru tine dacă...
- Ai obosit să fii femeia mult prea înțelegătoare.
- Ai iertat aceleași lucruri de mult prea multe ori.
- Stai lângă oameni care se bucură de iubirea ta, dar nu știu cum să o întoarcă.
- Ai simțit că, dacă ceri mai mult, devii „prea mult”.
- Vrei să te pui pe primul loc în viața ta și să trăiești o iubire care te face fericită.
- Ai ajuns într-un punct în care nu mai vrei să fii femeia bună pentru cine nu știe să fie bărbat bun.
O poveste despre singurătatea în doi și drumul înapoi spre tine
Clara are 38 de ani, o carieră de succes și o viață care, din afară, arată perfect.
În interior, este singură. În felul acela greu de explicat în care ești singură lângă un om care nu te mai vede. Care nu te mai aude. Care a transformat iubirea într-un examen pe care îl poți pica oricând. În ochii lumii, Andrei și Clara sunt cuplul perfect. Nimeni nu vede femeia care plânge în living după ce el adoarme. Nimeni nu vede diminețile în care o lacrimă îi alunecă pe obraz înainte să apuce să bea prima înghițitură de cafea.
A iubit un bărbat cu tot ce avea. A tăcut când ar fi trebuit să vorbească. A rămas când ar fi trebuit să plece. Și, în timp, a devenit o amintire a femeii ce a fost cândva. A vorbit mai puțin. A cerut mai puțin. A explicat mai mult, de parcă existența ei ar fi avut nevoie în permanență de justificare.
Până în dimineața în care a înțeles că a obosit să ceară ce ar fi trebuit să primească drept firesc al iubirii.
Ceea ce urmează nu este o poveste despre cum a fost rănită. Este o călătorie despre cum și-a pus în bagaje ce a mai rămas din ea, a închis ușa și a început, cu pași mici și nesiguri, drumul înapoi spre ea. Spre femeia care exista înainte să învețe să fie bună. Spre vocea pe care a uitat-o. Spre liniștea pe care nu credea că o mai poate avea.
Pe acest drum o întâlnește pe Zora, pe Diana, pe mama ei — femei care, fiecare în felul lor, îi arată că desprinderea nu este un eșec. Este începutul.
Gata cu femeia bună este povestea femeii care a ales, în sfârșit, să fie suficientă pentru ea înainte de a fi perfectă pentru altcineva.
Iubirea adevărată ar trebui să fie locul în care te întorci când îți este greu, nu locul de unde fugi când nu mai poți.
Cititoarele s-au regăsit în poveste
Primele reacții de la femeile care au citit romanul „Gata cu femeia bună”.
„Am citit-o pe nerăsuflate. În câteva ore nu m-am mai putut desprinde de ea. Este o poveste reală, prin care trec multe femei. Poate prea multe.”
— Angelica D.„O carte sinceră și puternică. Te face să înțelegi cât de important este să te pui și pe tine pe primul loc.”
— Cristina D.„Mi-a plăcut pentru că transmite emoție și spune multe adevăruri despre relații, alegeri și respectul de sine.”
— Cristina D.„Am citit cartea plângând. M-am regăsit în multe pagini și cartea ta îmi va rămâne mereu în suflet.”
— Adriana M.„Superbă. Ca și celelalte cărți ale tale. Mă regăsesc în felul în care scrii.”
— Emiliana L.„Am citit cartea. Este extraordinară. O poveste care rămâne cu tine și după ce o termini.”
— Lucia L.„Nu mi-a fost ușor să mă desprind de carte. Citeam inclusiv la muncă. Te felicit pentru capodoperă.”
— Alina M.„Am trăit fiecare pas al poveștii. Fiecare sentiment, fiecare ezitare, fiecare dorință. Parcă eram și eu acolo.”
— Ioana C.„M-a prins de la început. Am stat cu sufletul la gură, pentru că nu știam ce urmează și recunoșteam prea multe din mine.”
— Diana R.„Cartea m-a făcut să mă uit altfel la mine. Mi-am dat seama că iubirea nu ar trebui să te coste atât de scump.”
— Andreea P.„Sunt pagini în care m-am oprit și am simțit că cineva a pus în cuvinte lucruri pe care eu nu știam cum să le spun.”
— Elena V.„Am fost o cititoare care adora ceea ce scrii, dar cartea asta m-a făcut să simt fiecare propoziție. M-am uitat la Clara și, în același timp, m-am văzut pe mine. Am închis cartea cu sentimentul că merit mai mult.”
— mesaj primit de la o cititoareMomentul în care Clara începe să se întoarcă la ea.
Această carte a fost scrisă având în minte toate femeile cu care am vorbit în ultimii ani și care au avut curajul să se deschidă în fața mea, povestindu-mi despre ele.
Am fost o femeie bună. Mai ales pentru celălalt.
Pentru mine am fost, de prea multe ori, exact opusul blândeții pe care o ofeream atât de generos lui. M-am împins de la spate când ar fi trebuit să mă opresc. M-am certat când ar fi trebuit să mă ascult. M-am abandonat ca să nu fiu abandonată. Am pus iubirea lui înaintea liniștii mele, aprobarea lui înaintea adevărului meu, prezența lui înaintea existenței mele.
Și cred că asta a fost, de fapt, forma cea mai perfidă a rătăcirii: că am crezut, pentru prea mult timp, că iubirea adevărată cere sacrificiu până la dispariție.
Astăzi nu mai cred asta.
Astăzi cred altceva. Iubirea care te costă propria fericire nu este iubire.
L-aș fi iubit pe Andrei enorm. Asta rămâne adevărat și nu mă rușinez de ce am simțit. L-aș fi iubit cu toată loialitatea mea, cu toată răbdarea mea, cu toată partea aceea din mine care, atunci când iubește, nu face calcule și nu ține scorul. L-aș fi iubit până la capătul puterilor mele și dincolo de ele.
Poate chiar asta a fost problema.
Că o femeie care iubește așa poate deveni, pentru bărbatul greșit, o risipă de sine.
Există bărbați care, atunci când sunt iubiți cu totul, se înalță. Devin mai buni, mai calzi, mai prezenți. Și există bărbați care primesc aceeași iubire ca pe ceva ce li se cuvine, până când nu mai văd în ea nimic miraculos.
Nu știu în ce categorie a ales Andrei să rămână. Știu doar că eu nu mai am nimic de demonstrat acolo.
Dacă ai simțit aceste rânduri, romanul acesta îți va rămâne în minte.